Halmyris, Mănăstirea 3 D

Siteul Lăcaşuri Ortodoxe (autointitulat "Agenţie de ştiri religioase şi servicii informaţionale") duce o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unei mănăstiri, cu mijloacele cu care de obicei sunt promovate proiectele imobiliare. "Sponsorii" au la îndemână pe site un proiect 3D, cu ajutorul cărora se pot plimba virtual prin biserică, pot să vadă exact ce porţiune a bisericii se construieşte cu banii lor. Bonus: numele fiecărui sponsor va fi scris, sigilat şi zidit sub Sfânta Masă a altarului.

"Trebuie să ieşim din spaţiul virtual, acum, în cel real! Vă chemăm, împreună, pentru casa sfinţilor!
Poţi participa cu 6m dintr-o bară de fier PC - aprox 23 lei (cu oricare altă sumă sau chiar direct cu materiale)
Iar numele tău va fi scris şi sigilat în masa Sfântului Altar!
În acest scop, Lăcaşuri Ortodoxe a realizat un proiect virtual 3D şi video, fiind configurată Mânăstirea Halmyris aşa cum arată aceasta în prezent, urmând ca fiecare donator să fie trecut pe construcţia virtuală (fără să fie şters vreodată de pe paginile Lăcaşuri Ortodoxe sau de pe site-ul sau arhiva evidenţelor ctitorilor Mănăstirii Halmyris), indiferent de suma pe care a dăruit-o, asigurând o transparenţă totală a sumelor depuse şi a faptului că banii au ajuns exact acolo unde doreşte ctitorul (acesta îşi poate alege şi poziţia stâlpului pentru care donează - aceştia vor avea un cod anume), INTEGRAL.

În plus, fiecare ctitor va primi o variantă printată a unui certificat de ctitor care atestă participarea acestuia la lucrările de la Halmyris, până când se va ajunge la finalul lucrărilor sau măcar la îndeplinirea unei etape importante. Pe măsura realizării construcţiei, inginerii de pe partea de tehnic şi proiectare (şi virtuală) Lăcaşuri Ortodoxe vor ridica şi construcţia virtuală, conform stadiului la care ea se va afla în spaţiul real. Prin urmare, vom vedea cu toţii cum vom ridica întreaga construcţie...".

La Halmyiris (Dunavăţ, judeţul Tulcea) au fost descoperite, în urmă cu aproape 10 ani, moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, moaşte care au trecut printr-o serie de întâmplări tragi-comice, până să fie puse în valoare de Arhiepiscopia Tomisului. Despre moaştele ascunse sub pat şi comando-ul SRI pentru recuperera sfinţilor din valizele protestanţilor americani puteţi citi la http://www.dezvaluiri.ro/ancheta/73583-profesorul-zahariade-demasca-grupurile-de-interese-din-arheologie.html

Poliţiştii sunt în grevă de... atitudine

28 septembrie, sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa. O zi după demisia ministrului Blaga. Două zile după ce preşedintele Băsescu a anunţat că renunţă la serviciile poliţiştilor. Trei zile după ce acelaşi Preşedinte i-a criticat dur pe participanţii la grevă, purtători de uniformă şi de pistoale (ochiul vigilent al “Doi ş-un sfert” a zărit cinci arme ascunse în tocurile tocite de-atâta purtare).
Ora 9. Urcăm pe holurile cu pereţi văruiţi prost, miroase a cafea şi a parfumuri scumpe, mulţi ofiţeri tineri în jeanşi şi adidaşi Nike, intră şi ies din încăperi. Îmi amintesc de “Poliţist, adjectiv” al lui Porumboiu. Prin birouri, calculatoare vechi, fişete de fier ordinar, şefii cer dosare, statistici, situaţii. Subalternii înjură printre dinţi, pe la spate.
Li s-au micşorat salariile chiar şi cu 40%, nu mai au bani de consumabile: Cum să trăieştii cu banii ăştia, spuneţi şi dumneavoastră! Nu mai spun că trebuie să cumpăr hârtie din banii mei. Vine unul să îi iau o declaraţie, nu pot să îi zic să aducă hârtie de acasă. Şi ăsta e abia începutul: de la noi vor pleca cei mai buni oameni. Ştiţi... noi suntem de fapt într-un fel de grevă de atitudine!
În Constanţa e o toamnă frumoasă, patetică chiar. La fel şi în celelalte oraşe ale României.
Preşedintele preferă să stea cu maşina la semafor: vrea să le dea o lecţie poliţiştilor. La instalarea noului ministru, Preşedintele a declarat că în unele judeţe poliţia este condusă de liderii de sindicat, situaţie care trebuie să înceteze.
Prin inspectoratele de poliţie se fac vănători de vrăjitoare, se aprind ruguri.
“Cei mai buni oameni” se pregătesc de plecare.

Doar infractorii şi oamenii cinstiţi aşteaptă. Să vadă ce va urma.

Un blog anonim despre dedesubturile presei din Constanţa

A apărut şi în Constanţa un blog despre viaţa presei. Modelul pare a fi siteul „Reporter virtual” al jurnalistului bucureştean Tiberiu Lovin.
Marea diferenţă este că autorul blogului „Vocea Constanţei” se ascunde în spatele unul IP. Jurnalist la o publicaţie locală, autorul blogului se teme probabil, într-un oraş destul de provincial, să se ia la trântă pe faţă cu mogulii de presă, cu politicienii şi cu oamenii de afaceri, legaţi între ei prin fire strânse.
Cu un motto destul de neinspirat: “În presă 1 plus 1 nu fac întotdeauna 2. Blogul acesta vă dă rezultatul corect”, siteul a început prin a fi un de portal de ştiri şi ulterior s-a transformat într-un blog despre dedesubturile presei locale. Atât cât poate sau vrea autorul să scoată la iveală.
Un proiect cât se poate de românesc, sub protecţia anonimatului. Dacă vrem totuşi să vedem partea plină a paharului, putem să vedem în “Vocea Constanţei” începutul unui război de gherilă. Cât despre autor (de fapt sunt doi, după bănuiala mea) cred că i-am “ghicit”. Dar nu le voi dezvălui numele. Nu de alta, dar poate vor dori să mai lucreze în presă şi pe viitor!

Gogoşile de la Mănăstirea Casian

Duminica trecută am dat o tură pe la mănăstirea Casian, judeţul Constanţa. Construcţiile avansează, biserica mare şi chiliile se înalţă în fiecare zi câte puţin. Credincioşi şi turişti au prins gustul locului şi vin să asiste la slujbă, să urce dealurile de piatră de la Casian sau să facă un grătar în pădure. Cum mai mulţi vizitatori înseamnă mai mulţi bani, sfinţii călugări s-au orientat imediat. Au adus în curtea mănăstirii o rulotă de unde poţi cumpăra ceai, cafea şi... gogoşi. Vecernia e scurtă şi cu un aer de improvizaţie, un singur preot care “recită” absent şi grăbit “lecţia”. Ai senzaţia de text al unei reclame: “Acest medicament se eliberează fără prescripţie medicală...”. La magazin, descoperim că doi călugări (unul dintre ei e chiar stareţul mănăstirii) s-au apucat de scris cărţi, publicate de o editură constănţeană cu nume ridicol, de care nu am auzit... Poezii religioase grăbite şi patetice precum vecernia din bisericuţă şi chiar lucrări istorice! Una despre Sfântul Ioan Casian, protectorul locului. Mă împinge Necuratul şi o deschid: Peştera Sfântului a fost descoperită de Vasile Pârvan, care a scris că aceasta este legendara Peşteră Keiris (în realitate Pârvan se referă la peştera Liliecilor, situată la câţiva kilometri spre sud-est), în peştera din Cheile Dobrogei au fost descoperite schelete de urs de peşteră (o nerozie, căci peştera “La izvor” din Chei măsoară doar vreo zece metri). Îmi amintesc pe loc alte prostioare “vândute” turiştilor de călugării de la Casian (vezi http://www.dezvaluiri.ro/reportaj/458.html). La rulotă, o călugăriţă ne serveşte cu un delicios ceai de cimbrişor şi mentă, contra cost, desigur. Gogoşile se terminaseră la turiştii dinaintea noastră.

Orbii care conduc Braila

Braila, dragoste la prima vedere. Dunarea sleita de puteri dupa inundatii, cu faleza plina ochi de oameni care isi omoara plicitiseala plimbandu-se in cel mai provincial mod cu putinta. Labirintul stradutelor, unde fiecare casa poarta pe fata zeci de bijuterii de piatra. Centrul istoric reabilitat in toata regula (asa cum Bucurestiul viseaza ca va avea intr-o zi, iar Constanta nu va avea niciodata).
Seara parca vezi cum se deschid cafenelele orientale de odinioara si bordelurile isi aprind felinarele pentru grecoteii bogati care fac afaceri cu cereale, in gradina publica auzi cantand fanfara, prin mahalale se cearta vestitii cutitari ai Brailei.
Si bisericile, cu cupole uriase poleite cu aur, teatrul, ceasul albastru din Piata Traian.

Pe Dunare trec mii de euro pe zi, milioane pe an. Banii sunt la strainii de pe navele de croaziera ce aluneca zilnic, intr-o parte si in alta, spre Viena sau Tulcea-insule plutitoare ale placerii si traiului fara griji.
Pe punte, la o ceasca de ceai sau un pahar de whisky turistii privesc cu uimire uriasul sicriul plutitor vopsit in alb, ce se leagana decrepit pe valuri, in dreptul fostului oras-port cosmopolit Braila. Ghidul le spune ca e "Muresul", fosta nava prezidentiala a lui Ceausescu. Lumea casca gura se fac fotografii-dictatorii inca mai starnesc o oarecare curiozitate in Europa de Vest-si vasul trece mai departe.

Niciunul din acesti pesti de fier, sticla, lumini si confetii nu a oprit in ultimii ani in Braila, pentru ca turistii din Europa sa se poata plimba pe stradutele pavate ale orasului, sa caste gura in fata sfintilor bizantini din biserici sa bea un pahar cu braga (inca se gaseste in centrul istoric), sa cheltuiasca bani.

Stiti de ce? Pentru ca singurul doc de acostare pentru nave de pasageri este ocupat de fosta nava a lui Ceausescu. Nava pe care Ministerul Apararii Nationale o tine degeaba, cu cateva zeci de marinari platiti la bord, care nu fac niciodata nimic. Abia daca ies o data pe an in mars pe fluviu.
Era sa uit: pe Muresul se organizeaza totusi evenimente-nuntile si botezurile celor care isi permit sa plateasca o mica avere pentru a o inchiria!
Niciunul din cei care conduc orasul nu s-a gandit la acest lucru...

În curând, o anchetă jurnalistică pe acest subiect la www.dezvaluiri.ro