Duminica trecută am dat o tură pe la mănăstirea Casian, judeţul Constanţa. Construcţiile avansează, biserica mare şi chiliile se înalţă în fiecare zi câte puţin. Credincioşi şi turişti au prins gustul locului şi vin să asiste la slujbă, să urce dealurile de piatră de la Casian sau să facă un grătar în pădure. Cum mai mulţi vizitatori înseamnă mai mulţi bani, sfinţii călugări s-au orientat imediat. Au adus în curtea mănăstirii o rulotă de unde poţi cumpăra ceai, cafea şi... gogoşi. Vecernia e scurtă şi cu un aer de improvizaţie, un singur preot care “recită” absent şi grăbit “lecţia”. Ai senzaţia de text al unei reclame: “Acest medicament se eliberează fără prescripţie medicală...”. La magazin, descoperim că doi călugări (unul dintre ei e chiar stareţul mănăstirii) s-au apucat de scris cărţi, publicate de o editură constănţeană cu nume ridicol, de care nu am auzit... Poezii religioase grăbite şi patetice precum vecernia din bisericuţă şi chiar lucrări istorice! Una despre Sfântul Ioan Casian, protectorul locului. Mă împinge Necuratul şi o deschid: Peştera Sfântului a fost descoperită de Vasile Pârvan, care a scris că aceasta este legendara Peşteră Keiris (în realitate Pârvan se referă la peştera Liliecilor, situată la câţiva kilometri spre sud-est), în peştera din Cheile Dobrogei au fost descoperite schelete de urs de peşteră (o nerozie, căci peştera “La izvor” din Chei măsoară doar vreo zece metri). Îmi amintesc pe loc alte prostioare “vândute” turiştilor de călugării de la Casian (vezi http://www.dezvaluiri.ro/reportaj/458.html). La rulotă, o călugăriţă ne serveşte cu un delicios ceai de cimbrişor şi mentă, contra cost, desigur. Gogoşile se terminaseră la turiştii dinaintea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu